Articolele tip 10 pasi prin care sa devii un parinte mai bun
nu sunt chiar pe gustul meu, dar de data asta am gasit un articol cu
numaratoare care merita toata atentia.
Articolul este despre emotii si lucrurile gresite pe care le
gandim despre emotii.
Imi propun sa dezvolt aici lista de mituri identificate in articolul original, oferind explicatii proprii. Intentia nu este sa fac o
traducere a originalului.
Deci, sa purcedem:
Mitul nr.1: Ar trebui sa ma simt diferit
O, da. Ar trebui sa fiu bucuroasa ca am primit cadoul asta
dragut, da parca mi se pare ca cam vrei sa ma manipulezi cu el, asa ca sunt cam
furioasa. Da nu e frumos sa fii furios pe cineva care iti face un cadou. Ar
trebui sa iti fie rusine ca esti furioasa in loc de recunoscatoare. Dar nu imi
place sa simt rusine, asa ca mai bine raman furioasa pe mine ca nu sunt in
stare sa ma relaxez si sunt cam paranoica. Asa imi trebuie, oricum nu sunt buna
de nimic.
Si iata cum un moment simplu se lasa cu un ghem in stomac si
emotii amestecate ca intr-un film care ruleaza constant pe fundal si nici nu
(mai) stii ce te-a lovit. Te simti prost mai multe ore si ramai cu un gust
amar. Nu poti sa intelegi foarte bine cum ai ajuns in punctul asta. Oare de ce?
Primul lucru la animalele astea numite emotii este sa stii
cum le cheama, cine sunt si cum se manifesta. Ca sa le poti identifica in
simtirea proprie insa, e nevoie de exercitiu si ghidare corecta care incepe
inca din copilarie.
Fetita de 4 ani primeste un cadou care nu ii place si spune
asta. Daca raspunsul parintelui este adecvat: inteleg ca nu iti place cadoul,
este in regula; totusi, e politicos sa ii multumesti doamnei care ti l-a
oferit, totul se incheie aici.
Daca insa parintele se simte rusinat si vinovat de reactia
fetitei (probabil pentru ca a experimentat aceste lucruri la randul lui in
copilaria sa), va incerca sa ii invalideze reactia initiala - de neplacere si
respingere - si sa ii spuna in schimb cum ar trebui sa se simta recunoscatoare
si bucuroasa. Prin repetitia acestei situatii, incet-incet, copilul ajunge sa
suprapuna reactia invatata peste cea autentica, ajungand sa confunde ceea ce
simte sau pur si simplu sa ignore.
Prin aceeasi modalitate, in familiile in care bucuria este
absolut necesara pentru bunul mers al lucrurilor, tristetea poate ajunge o
emotie neacceptata, fiind tot timpul inlocuita cu furia. Ajungem astfel ca
atunci cand ni se intampla ceva trist, in loc sa simtim tristetea, sa ne
infuriem - pe noi, pe cei din jur, pe obiecte.
Cunoasterea si identificarea corecta a emotiilor inca din
copilarie ne poate asigura o buna igiena emotionala. Daca recunosc ce mi se
intampla in interior, reusesc sa pun in cuvinte si sa nu ma simt rusinat de
ceea ce simt sau obligat sa simt altceva pentru a ma conforma cerintelor
sociale.
Aceasta se intampla cand mama oglindeste inca de la inceput
emotiile bebelusului. Copilul poate vedea pe fata mamei ceea ce el ii transmite
si poate intelege din reactia mamei ca aceasta este o reflectare a emotiei lui
si nu propria emotie a mamei. Astfel, mama digera pentru el emotiile pe care nu
le intelege sau care sunt mult prea coplesitoare si i le poate da inapoi
intr-un mod pe care copilul il poate integra. Care il ajuta sa se inteleaga si
incet incet sa isi construiasca propriul sistem de reglare emotionala. Mai
departe vorbele vin sa intregeasca imaginea - Observ ca esti suparat. Cred ca
iti e foarte greu sa te desparti de prietena ta cu care v-ati jucat asa de
frumos impreuna. Te inteleg. Uite mai stam 5 minute pana va luati la revedere
si maine ne vom intalni din nou.
A lasa spatiu copilului pentru a-si trai emotiile si a nu ne
speria de emotiile puternice pe care el le manifesta, a putea sa le oglindim
intr-o forma inteligibila pentru el, sunt conditii esentiale pentru a facilita
capacitatea lui de a-si regla propriile emotii.
Insa pentru ca aceasta sa aiba loc, e nevoie ca adultul sa
poata sta cu furtuna de emotii pe care o trezeste in el reactiile copilul din
fata lui si mai este nevoie ca el la randul lui sa poata gestiona de o maniera
sanatoasa propriile sale emotii.
Sursa de inspiratie:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu