“Eu nu vreau sa fac terapie, cine stie cine o sa devin”,
“Mi-e teama ca nu o sa mai fiu eu” sunt frici destul de raspandite printre cei
care ar avea nevoie, la un moment dat in viata lor, de psihoterapie. Daca te
numeri printre ei, pentru tine scriu textul asta si iti spun inca de la inceput
ca mi se pare o teama absolut legitima. E natural sa fii atasat de tine, asa
cum esti, fiindca doar asa te cunosti.
Si daca ai schimba doar ce te incomodeaza? Daca, sa zicem ca nu poti spune “Nu” cand ti se cere ceva si ai schimba asta la tine. Ai deveni tu care incepand de acum poti sa ai grija de tine, iti permiti sa pui limitele de care ai nevoie si o faci intr-un mod asertiv. Ai simti ca te-ai pierdut pe tine sau ca te-ai recuperat pe tine?
In terapie poti deveni doar cel care esti. Ceea ce probabil
nu vei mai regasi la tine va fi exact ceea ce nu erai si fusesei nevoit sa fii.
Ceea ce e posibil sa gasesti in plus, vor fi parti din tine blocate in evolutie
in anumite momente traumatice din viata ta, parti care in terapie gasesc mediul
necesar sa se dezvolte.
Mai pe scurt, vei deveni un tu mai autentic.
Mie mai degraba imi e frica ca am sa raman la fel, oricate eforturi as face.
RăspundețiȘtergere