Cateodata distanta pana
la cel de langa tine pare incomensurabila. Cateodata cand inchizi ochii si te
gandesti la celalalt ti-e mult mai aproape si accesibil decat atunci cand
deschizi ochii si te uiti la el. Pare mult mai usor de dialogat cu imaginea
celuilalt din interiorul nostru. Persoana reala pare cateodata atat de diferita
si de dificil de abordat. Unde te sfarsesti tu si unde incepe celalalt? Unde se
termina proiectia ta despre el si unde este el cu adevarat? Dar oare ti-ai dori
sa il vezi pe celalalt asa cum este in realitate? Cum ar fi daca si celalalt
te-ar vedea pe tine cu adevarat? Cum ar fi daca tu te-ai vedea pe tine cu
adevarat?
Ai nevoie intai de
cineva care sa te reflecte. Sa te accepte. Sa te sustina. Sa te asculte. Sa iti
lase spatiul necesar in timp ce se apropie cu adevarat de tine. Sa te lase sa
fugi cat ai nevoie in timp ce nu pleaca niciodata cu adevarat.
Si cu fiecare
reintalnire, cu fiecare reintoarcere, cu fiecare confirmare,
spatiul care te desparte de tine se micsoreaza, in timp ce spatiul dintre voi
se largeste si se umple de noi si noi semnificatii; si incet incet incepi sa
vezi bucatele noi din tine, din ceilalti, din textura aceasta ciudata si vie
din care e construita relatia voastra.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu