Asertivitate

Asertivitatea e in psihologie precum democratia in politica.

Vine cu drepturi si responsabilitati si o poti exercita doar dintr-o stare interna de libertate.

Cand esti asertiv te pozitionezi si comunici de la egal la egal, iti enunti opiniile, ceri ce ai nevoie, refuzi ce nu doresti, simplu si direct, respectandu-te pe tine si pe ceilalti (ca fiinte umane, nu te gandi ca e cazul sa-i si admiri). Tot asertiv esti si cand accepti ca ceilalti pot fi sau nu de acord cu opiniile tale si iti pot implini sau nu nevoile.

Nu mai esti asertiv cand agresezi, cand incerci sa manipulezi, cand nu te exprimi, nu ceri si nu refuzi, desi ai avea nevoie sa o faci.

Probabil ai auzit deja ca ai nevoie sa cumperi niste carti, sa te inscrii la niste cursuri din care sa inveti sa comunici asertiv pentru a-ti imbunatati relatiile. As putea sa iti scriu si aici cum sa iti alcatuiesti frazele ca sa sune asertiv, insa cred ca nu te-as ajuta prea mult. Ti-as preda o reteta a vorbirii de succes, care te-ar lasa balta exact cand ai avea mai mare nevoie de ea.   

Parerea mea e ca ai nevoie sa descoperi ca esti important, contezi, ai valoare. Sa te simti ca atare in mod autentic. Ca toate lucrurile simple, asta poate fi dificil de realizat. In special daca ai crescut intr-o familie in care mereu altii erau mai importanti decat tine, in care era de asteptat sa nu ceri si sa nu refuzi. Poate te simti mai prejos decat ceilalti sau poate te-ai adaptat la o pozitie mai confortabila, mai presus decat ceilalti. Oricum ar fi, te invit sa te gandesti cat de important ti s-a permis sa fii in familia ta de origine. De acolo poti incepe drumul spre asertivitate.